2014: Hanul Gabroveni fără CIMEC. Sfârșit.

Am început acest blog în februarie 2010, în entuziasmul anunțării rezultatelor concursului de arhitectură organizat de Ministerul Culturii și Ordinul Arhitecților din România pentru restaurarea Hanului Gabroveni, monument istoric de categoria A, care urma să fie transformat într-un centru cultural care să găzduiască două instituții: Institutul de Memorie Culturală – CIMEC, din subordinea Ministerului Culturii și ARCUB – Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Capitalei (http://www.arhiforum.ro/concursuri/restaurarea-extinderea-si-remodelarea-functionala-%E2%80%9Ehanului-gabroveni%E2%80%9D-proiectele-particip). Ministerul Culturii obținuse o finanțare de 3 milioane de euro pentru restaurarea clădirii istorice de la Mecanismul de Finanțare SEE (fonduri norvegiene), iar Primăria Bucureștiului urma să contribuie cu o sumă echivalentă pentru construirea unui nou corp pe terenul viran de alături, incluzând o sală de spectacole de 200 de locuri.

Ulterior, începerea lucrărilor a trenat nesfârșit de mult, depășind toate termenele proiectului, ceea ce a dus la pierderea finanțării norvegiene. Ele au început în primăvara anului 2012, cu altă finanțare, și ar fi trebuit să se termine pe 31 decembrie 2013. Cum arată șantierul la această dată se vede în imagini.

Între timp s-au schimbat miniștri și funcționari, a venit criza economică, care a afectat ministere și instituții publice, s-au schimbat prioritățile. Ministerul Culturii nu a mai fost interesat de păstrarea conținutului proiectului inițial și a cedat cu nepăsare întregul spațiu de la Hanul Gabroveni ARCUB-ului. Deși tema de concurs și proiectul câștigător prevedeau ca aripa dinspre strada Gabroveni să revină CIMEC-ului, deși am discutat cu echipa de arhitecți câștigătoare detaliile împărțirii spațiilor pentru birouri, arhive, servere, spații de seminarii și de expoziții multimedia, după 2011 am fost eliminați din joc. Evident, pentru că Ministerul Culturii a pierdut un spațiu central prețios (pentru CIMEC sau pentru oricare altă instituție din subordine) nu este nimeni vinovat și nimeni nu va fi tras la răspundere…

În 2014, ceea ce a mai rămas din CIMEC după reorganizări succesive (acum direcție în Institutul Național al Patrimoniului din 1 iulie 2011) se găsește tot în demisolul de la Casa Presei Libere, unde își are sediul de 36 de ani, adică de la înființarea sa în 15 martie 1978. Nu există nici o perspectivă de mutare într-un spațiu mai potrivit în viitorul apropiat.

Vestea și mai proastă este că nu mai avem destule forțe să facem ceea ce ar trebui. Ca și în alte instituții publice românești afectate de blocajul de posturi, se vede că au rămas prea puțini oameni care să acopere decent măcar funcțiunile de bază. Salarizarea este demotivantă. Media de vîrstă a celor rămași este prea ridicată, o treime se vor pensiona în următorii ani. Apare un hiatus între generații, ca în anii 80 ai secolului trecut: specialiști cu experiență și competență pleacă, tot mai multe calificări devin deficitare, tinerii nu mai au de la cine să învețe.

În ultimii patru ani, personalul nostru a scăzut la jumătate (de la 38 la 17) în urma pierderii autonomiei instituției,  restructurărilor succesive, plecărilor voluntare spre zări mai bune, pensionărilor și interdicției de a face angajări în sectorul public, ceea ce nu a permis nici măcar înlocuirea unor posturi-cheie cu noi angajați. Din acest punct de vedere, deocamdată angajații mai încap, fizic, în spațiile de lucru vechi de la demisolul Casei Presei Libere. În schimb, arhivele noastre au crescut cu peste 25.000 de dosare de bunuri clasate și spațiul, și așa insuficient, devine critic. Prost întreținută și cu serioase probleme structurale, clădirea este nesigură la cutremur iar instalațiile ne pun serioase probleme cu inundații, rețea electrică instabilă, degradare și lipsă de igienă etc.

Sfârșit. Sau nu?

Hanul Gabroveni, 31 dec. 2013

Hanul Gabroveni, 31 dec. 2013

??????????????????????????????? OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA ??????????????????????????????? OLYMPUS DIGITAL CAMERA ??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ??????????????????????????????? OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ce spun arheologii despre Hanul Gabroveni

Hanul Gabroveni este o clădire monument istoric, aflat între străzile Lipscani nr. 86-88 şi Gabroveni. Inclus cu această denumire în Lista Monumentelor Istorice din anul 1992, preluată apoi şi în Lista Monumentelor din anul 2004, el este de fapt fostul Pasaj Comercial, atestat documentar începând din anul 1852, situat aproape vis-a-vis de fostul Han Gabroveni (dispărut odată cu ridicarea hotelului “Univers”).
Este o replică arhitecturală a Hanului cu Tei, ridicat pe aceeaşi arteră comercială a Lipscanilor şi a avut destinaţii diverse, precum sediu al băncii Marmorsh-Blank, hotel, apoi spaţiu comercial, până la abandonarea sa, în anii 80 ai secolului XX.

Cercetările arheologice efectuate aici între anii 1967-1974, de către cunoscutul arheolog Panait I. Panait, au concluzionat că o parte a complexului de pivniţe aparţinând actualei clădiri au fost construite în secolul al XVIII-lea. Sub nivelul lor de călcare au fost descoperite şi două locuinţe, datate în secolele XV şi XVI.În momentul de faţă, clădirea pe nedrept denumită “Hanul Gabroveni” este în stare de precolaps.

Intervenţia de urgenţă și-a propus să asigure clădirea împotriva dispariţiei totale.În paralalel se desfăşoară şi o nouă campanie de cercetare arheologică, necesară pentru stabilirea etapelor de construire ale Pasajului şi pentru determinarea eventualelor complexe arheologice anterioare lui.
Campania este realizată de o echipă de arheologi ai Institutului Naţional al Patrimoniului, condusă de către dr. Emil Lupu.

Gabroveni – după un an…

Acum un an se premia în cadru festiv proiectul câștigător pentru Centrul Gabroveni din București. Ce s-a mai întâmplat de atunci?
După discuțiile cu echipa de arhitecți și modificările de detaliu ale proiectului, lucrurile s-au mișcat încet-încet, fără să mai primim multe informații. De altfel, pentru o vreme și saitul web public http://www.hanulgabroveni.ro a fost „în lucru…”.  Nici acum, „reînviat”, nu conține prea multe informații.

Prin vara 2010, am aflat că: intervenția de urgență pentru scoaterea gunoiului din subsol și stabilizarea clădirii este pe cale să fie finalizată; proiectul tehnic este în pregătire (incluzând modificările solicitate de noi); s-au alocat fondurile din partea Primăriei Mun. București pentru partea nouă de construcție (important! altfel tot proiectul ar fi fost în pericol pentru că partea de restaurare finanțată din grantul norvegian era interțesută cu extinderea nouă pe terenul viran de alături); au început lucrările pe șantierul de arheologie (INP, Emil Lupu), urmând ca deschiderea „șantierului final” să fie în toamna 2010.

Hanul Gabroveni pe Virtual Earh

Puteți vedea unele imagini aici: http://www.hanulgabroveni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=76&Itemid=69

2010 a fost un an greu pentru toată lumea. Și pentru CIMEC. Să fim optimiști pentru 2011?

Mai mult loc, mai multă lumină… dacă se aprobă

Saptămâna asta ne-am întâlnit din nou cu arhitecții, care ne-au făcut o surpriză plăcută: ne-au prezentat soluții îmbunătățite pentru a rezolva cât mai multe dintre cerințele noastre, formulate la prima noastră întâlnire: mai mult spațiu pentru arhive în subsol (dar ce este acolo se va vedea doar după ce se va scoate molozul și pământul care au umplut ochi beciurile hanului!), o distribuție tematică a încăperilor mai funcțională (de exemplu, sala de seminarii la parter, nu la etajul I), îmbunătățirea iluminatului natural etc. Când atâtea lucruri bat pasul pe loc sau regresează, este tonic să vezi că măcar ceva se mișcă, pas cu pas. În aprilie ar trebui sa înceapă și intervenția de urgență inițiată de Ministerul Culturii pentru curățarea mizeriei din zona viitorului șantier Gabroveni, consolidare etc. E adevărat, cu o întârziere de vreo 8 luni…

Categorii:Hanul Gabroveni Etichete:

Unde vor încăpea arhivele noastre?

După discuția cu echipa de arhitecți care ne-a vizitat la CIMEC pe 2 februarie, și ei, și noi ne-am îngrijorat: unde vor încăpea arhivele de patrimoniu de la CIMEC? Spațiul rezervat lor la Gabroveni va fi de doua ori mai mic decât cel pe care l-am solicitat.

Fisierul central al patrimoniului de la CIMEC
Deținem in prezent:
– 23.000 de dosare de clasare bunuri mobile (ritm de crestere: 10.000 dosare pe an) – ocupa 10 corpuri de dulapuri cu dimensiunile 1,60 m lat X 2,90 m inalt (= 16,80 cm lungime totală)
– 223.000 fise analitice de evidență – Fisierul central al patrimoniului (arhivă istorică)  – ocupa 16 fișete metalice cu dimensiunile 1,20 m lung. X 2 m inalt. (= 19,2 m lungime totală)
– 140.000 fise analitice de bunuri mobile (arhivă istorică)  – corpuri supraetajate de circa 8 m lungime și 1,20 m inălțime
– 120.000 de fotografii 6/9 in fototeca patrimoniului (arhivă istorică) – 2 dulapuri metalice mari
– 100 de volume A3 de inventare de patrimoniu (arhivă istorică)  – 2 dulapuri metalice mari
– circa 5.000 volume stocul de carte tiparită (stocate in magazie)
– circa 1.000 de volume carti curente din biblioteca institutului (in etajere din birouri).
Arhivele trebuie sa fie consultabile de catre specialisti si publicul interesat.
Fisa analitica de evidenta cu colt rosu-arta decorativa

Exemplu de fisa analitica de evidenta din fișier - arte decorative

Am retinut ca in subsol nu incape mobilier mai inalt de 2,50 m din cauza bolților. Singura soluție – să digitizăm tot?

Institutul de Memorie Culturală la Centrul cultural “Hanul Gabroveni”

4 Februarie 2010 1 comentariu

Concursul de arhitecturăHanul Gabroveni-ian2010           

Joi, 28 ianuarie 2010, a avut loc ceremonia de înmânare a premiilor la concursul de proiecte pentru restaurarea Hanului Gabroveni, din centrul istoric al Bucureștiului, și transformarea lui într-un centru cultural cu funcțiuni multiple, între care și găzduirea a două instituții: ARCUB – Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului București și CIMEC- Institutul de Memorie Culturală (www.cimec.ro) din subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național (MCPN).

Proiectul este finanțat cu 3 milioane de euro de către Norvegia, prin Mecanismul de finanțare SEE, finanțare obținută de MCPN, la care Primăria Municipiului București mai adaugă 2 milioane de euro pentru extinderea hanului monument istoric cu o construcție nouă, incluzând și o sală de spectacole de 200 de locuri.

Suplimentul “Bucureștiul cultural” nr. 92 al Revistei 22 (27 ianuarie 2010) a dedicat un grupaj de articole acestui eveniment.

CIMEC se mută la Hanul Gabroveni

S-a vorbit mult despre rolul de model al acestui proiect de restaurare a unui monument istoric, pe baza unui concurs public de arhitectură, și despre ce ofertă culturală pe care preconizează ARCUB să o pună la dispoziția publicului în viitorul centru cultural: spectacole, cafenea, magazin de suveniruri și informare turistică. Mai puțin s-a vorbit despre al doilea locatar, desemnat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național: CIMEC.

Nu este vorba doar despre o instituție care nu are în prezent un spațiu corespunzător și pentru care ministerul a găsit această rezolvare. CIMEC este o instituție de memorie a patrimoniului cultural și funcționarea în incinta unei construcții istorice restaurate este unul dintre elementele de mare interes ale acestui proiect și a fost, de altfel, un motiv solid pentru câștigarea proiectului.

Restaurarea unor clădiri cu valoare istorică și conferirea unor funcțiuni noi acestora în interes public care să le asigure viabilitate este un curent mondial deja bine consolidat. Pretutindeni vom găsi clădiri istorice, inclusiv lăcașe de cult,  reamenajate ca săli de expoziție, de concerte, biblioteci sau muzee, hoteluri, centre turistice sau de educație.

În cadrul posibilelor noi funcțiuni ale unei construcții istorice reabilitate, o semnificație cu totul aparte a căpătat-o aceea de a găzdui o instituție care se ocupă cu inventarierea și documentarea patrimoniului cultural. Există numeroase exemple europene la Londra sau Sevilla, la Lyon sau Riga. Iată că va exista unul și la București.

CIMEC – o istorie de 30 de ani

CIMEC este un institut de documentare a patrimoniului cultural românesc cu o experiență de 30 de ani și a reușit, de-a lungul unei perioade istorice prea puțin propice continuității proiectelor culturale, să adune constant, an de an, informație pe suport digital despre bunurile culturale de interes național din țară, să păstreze fișiere documentare și arhive de imagini, să salveze, periodic,  înregistrările din bazele de date și să le porteze pe noi platforme soft, în pas cu progresul rapid al tehnologiile informatice și de comunicare, iar din 1996 încoace, să le facă, în parte, accesibile pe Internet. Prin mutarea institutului în Hanul Gabroveni, venerabila construcție cu o istorie de trei sute de ani va căpăta o viață nouă cu totul specială: un creier format din serverele care găzduiesc bazele de date și repozitele digitale, cu aproape un milion de înregistrări; o inimă constituită din arhivele de fișe și imagini accesibile sub bolțile de cărămidă seculare; ochi de terminale interactive prin care publicul va putea avea acces, într-un centru de informare pentru patrimoniu aflat la nivelul străzii, la bunurile clasate în patrimoniul cultural național, la repertoriile de situri arheologice și lăcașe de cult, la memoria repertoriului teatral și muzical din România sau la Europeana, Biblioteca digitală europeană (www.europeana.eu), pentru care CIMEC este partener și agregator național. În plus, un spațiu de expoziții virtuale, reconstituiri tridimensionale animate și artă electronică care lipsește cu totul, în prezent, din oferta culturală bucureșteană. CIMEC aduce la Gabroveni tehnologiile moderne în slujba patrimoniului cultural.  

Istoria spaţiilor CIMEC din 1978 până azi

De la înființare, în 1978, CIMEC a primit drept sediu câteva încăperi în Casa Scânteii (Casa Presei Libere după 1990), corpul B, parter, spate în spate cu Agerpres și în vecinătatea Ministerului Culturii (Pe atunci Consiliul Culturii și Educației Socialiste).

În 1981, ridicat la rangul de Centru de Calcul electronic pentru domeniul culturii, CIMEC a fost dotat cu un calculator Felix 256, găzduit la Institutul de Cercetări în Informatică până în 1984, când s-a terminat amenajarea unei săli de calculator climatizate în corpul B3 de la Casa Presei și a câtorva spații pentru dispecerat, echipamentele de introducere date, întreținere calculatoare și ingineri de sistem, unde aceștia s-au mutat. S-au păstrat și cele trei încăperile inițiale în care lucrau analiștii, programatorii și controlorii de date, precum și spațiul pentru Fișierul central al patrimoniului, într-o înghesuială greu de descris.

După 1990, CIMEC a continuat să aibă încăperi dispersate în Casa Presei, o parte din personal fiind mutat de la parter la etajele trei și patru din corpul B, apoi la etajul unu, pe pasarela de trecere între corpul B și corpul central, după care a fost din nou mutat din cauza recuperării spațiului de către Ministerul Culturii pentru propriul personal în creștere și a primit încăperi la parter în corpul central (de unde a fost evacuat pentru amenajarea unii bufet) și, în 1994, printr-o rocadă de spații cu Rodiped, s-a amenajat un fost depozit de carte de la demisolul corpului B3 în spații de birouri, arhivă și magazie, spațiu în care CIMEC se află și acum. Față de înțelegerea inițială cu Rodiped, spațiul plănuit pentru CIMEC a fost redus la două treimi, în înțelegere cu administratorul clădirii, astfel încât a trebuit să se păstreze și o încăpere la etajul șase din corpul central, pentru colectivul de bibliologie și pentru bibliotecă.

În toată această perioadă, CIMEC a fost un simplu chiriaș, beneficiind de servicii precare și chirii din ce în ce mai piperate, de lipsa oricărui spațiu pentru public, pentru seminarii, pentru echipamente și dispunând de spații complet insuficiente pentru arhivele de patrimoniu. Din 2003, după mutarea Ministerului Culturii din Casa Presei Libere în noua clădire de la Muzeul Satului (unde nu era spațiu și pentru CIMEC, deși în toate proiectele anterioare de mutare a ministerului se prevedea și mutarea CIMEC împreună cu acesta, ca fiind singurul furnizor de servicii informatice specializate), nu a mai existat nici o rațiune pentru ca CIMEC să mai rămână la Casa Presei Libere și s-a căutat o soluție de mutare într-un spațiu mai adecvat, de preferință o clădire istorică în zona centrală a orașului, scoasă la vânzare, pentru care Ministerul Culturii ar fi avut drept de preemțiune.

Câteva tentative de achiziționare a unui spațiu de către Ministerul Culturii (fostul restaurant Bucur, clădirea Navrom) nu s-au materializat din diverse motive. În 2005 ministerul a achiziționat o clădire monument istoric în zona centrală, care a fost amenajată pentru secția de evidență a INMI, rezolvând, cumva, criza de spațiu a acestei instituții. Și pentru alte instituții din subordinea ministerului care nu aveau spațiu s-au găsit niște soluții (mai puțin pentru CPPC, care a fost evacuat în 2008 dintr-o clădire retrocedată).

Mai rămânea marea problemă cu CIMEC, pentru care s-a găsit, în 2007, oportunitatea accesării fondurilor norvegiene pentru restaurarea Hanul Gabroveni, în asociere cu ARCUB și cu Primăria Municipiului București, astfel încât finanțarea atrasă de Ministerul Culturii să fie deopotrivă în beneficiul salvării unui monument istoric și al asigurării unui spațiu decent, în contact direct cu publicul și într-o zonă cu încărcătură istorică, pentru un institut de memorie culturală.

Sperăm ca din 2011 sau 2012 să vă primim în noul nostru sediu din Centrul cultural „Hanul Gabroveni”.

Irina Oberländer-Târnoveanu